Reproducerea sturionului siberian începe primăvara, când temperatura apei crește până la 9-18 °C. Femela depune între 13 000 și 20 000 de ouă la 1 kg de greutate corporală. Ouăle au diametrul de 2,5-2,8 mm și cântăresc aproximativ 18,5-20 mg.
Reproducerea are loc pe fundul pietrișului, la o adâncime de 6-8 metri, cu o viteză a curentului de aproximativ 1,4 m/s. Această specie se caracterizează printr-un temperament calm, o rezistență ridicată la condițiile de creștere și este bine adaptată la diferite zone climatice.
Datorită acestor calități, sturionul siberian este cultivat activ în acvacultură în multe țări ale lumii.
Sturionul reprezintă o sursă excepțională de nutrienți valoroși pentru sănătate, oferind proteine complete, acizi grași esențiali și compuși bioactivi cu proprietăți terapeutice dovedite.
Sturionii depun icre prin trecerea de la apele mării la secțiunile de apă dulce ale râurilor - avalul și amontele râului. Își petrec viața în principal în zona marină sau de coastă, cu toate acestea, unele specii sunt adaptate la viața în apă dulce, iar unele trăiesc exclusiv în bazine de apă curată dulce.
Depunerea icrelor are loc primăvara și vara când temperatura apei crește. Pentru depunerea icrelor, sturionii aleg zone ale râului cu fund stâncos, pietriș sau nisipos, unde curentul este rapid și apa este bogată în oxigen. Pe parcursul întregii sale vieți, un pește depune icre doar de câteva ori.
Icrele de sturion sunt ouăle care se depun pe fund, cu un diametru de 2 până la 4 mm, în funcție de specie.
Rezerve Naturale
Principalele rezerve de sturioni sunt concentrate în partea rusă a Mării Caspice, unde se produce până la 90% din producția mondială.
Cultivarea Comercială
Datorită valorii economice ridicate a acestui pește, sume mari de bani sunt investite activ în dezvoltarea acvaculturii sale.
Densitatea de cultivare în iazuri și ferme este de la 10 până la 20 de tone la hectar (100x100 m), cu greutatea peștilor de la 150 g până la 1,5 kg.